Hidrocelul reprezintă o acumulare lichidiană în jurul unuia sau a ambelor testicule și se manifestă ca o umflătură în scrot ce produce senzație de greutate a testiculelor și disconfort. Hidrocelul poate fi congenital sau dobândit.

Hidrocelul congenital (din naștere) apare ca urmare a unui defect de închidere a canalului peritoneo-vaginal (canal prin care testiculul coboară din abdomen în scrot în timpul vieții intrauterine și reprezintă o prelungire a peritoneului ce înconjoară fiecare testicul - tunica vaginală a testiculului). Apare la circa 5-10% din băieții nou-născuți.

Hidrocelul congenital poate fi comunicant sau necomunicant.

Hidrocelul congenital comunicant apare atunci când canalul peritoneo-vaginal rămâne deschis iar lichidul peritoneal circulă liber între abdomen și scrot. Astfel, se poate observa creșterea în dimensiuni a scrotului în timpul zilei, când copilul este în picioare și dispariția hidrocelului noaptea, când doarme. Acest tip de hidrocel este mai frecvent în general la băiețeii născuți prematur și dispare de obicei singur până la vârsta de 2 ani. Hidrocelul congenital comunicant poate ascunde sau se poate complica în timp cu hernia inghinala congenitală.

Hidrocelul congenital necomunicant apare ca urmare a închiderii canalului peritoneo-vaginal și persistenței lichidului în tunica vaginală a testiculului. Astfel, dimensiunea hidrocelului nu se mai modifică în raport cu poziția corpului, ca în cazul celui comunicant. Acesta se poate manifesta și ca un chist de cordon spermatic, atunci când lichidul nu înconjoară testiculul, ci se află blocat în canalul cordonului spermatic. Și acest tip de hidrocel se poate retrage singur până la vârsta de 2 ani.

Hidrocelul dobândit apare la vârsta adultă, de obicei după 30-40 de ani și are ca și cauza principală un dezechilibru dintre secreția și resorbția lichidului dintre tunica vaginală a testiculului și testicul. 

Pe lângă aceasta, hidrocelul dobândit mai poate apărea și din alte cauze:

• redeschiderea canalului peritoneo-vaginal
• traumatismul testiculului
• infecția bacteriană a testiculului sau epididimului
• infecția parazitară (filarioză)
• tumora testiculară
• corp străin în scrot (ex. proteză testiculară, proteză peniană, sfincter urinar artificial)
• după operația de reparare a herniei inghinale

Hidrocelul care nu a dispărut de la sine după vârsta de 2 ani sau care a apărut la vârsta adultă are indicație de tratament chirurgical atunci când prin dimensiunea sa crescută produce disconfort, senzație de greutate în testicul și durere prin tracțiunea cordonului spermatic sau atunci când există suspiciunea de tumoră testiculară sau hernie inghinală asociată.

Neoperat, hidrocelul poate determina următoarele complicații:

• ruptura hidrocelului în urma unui traumatism sau în mod spontan
• sângerare în interiorul hidrocelului și producerea de hematocel, ce se poate suprainfecta
• torsiunea testiculului
• calcificarea peretelui hidrocelului
• atrofia testiculului din cauza tracțiunii cordonului spermatic, a presiunii crescute în interiorul hidrocelului sau a torsiunii intermitente a testiculului
• infecția hidrocelului, în special după puncții aspirative eșuate (piocel)
• infecția testiculului sau a epididimului
• tumora testiculară
• hernia inghinală

Tratamentul curativ al hidrocelului este chirurgical.

Puncțiile aspirative și injectările de substanțe sclerozante sunt însotite de recidivă și complicații locale (infecție, sângerare, durere), astfel fiind rezervate doar situațiilor în care operația este contraindicată.

Intervenția chirurgicală presupune o incizie minimă la nivelul scrotului, drenajul lichidului (dacă există suspiciunea de infecție sau tumoră testiculară asociată se va trimite lichidul pentru examen bacteriologic sau citologic), excizia excesului de tunică vaginală a testiculului și reconstrucția acesteia astfel încât riscul de recidivă să fie minim.

Având în vedere că în majoritatea cazurilor de hidrocel congenital acesta dispare de la sine în primii doi ani de viață, este indicat ca operația să se facă după aceasta vârstă. În cazul adulților, operația se poate face la orice vârstă.

În cazul copiiilor, operația se efectuează sub anestezie generală și bloc caudal pentru controlul durerii. În cazul adulților, operația se poate face sub anestezie generală sau rahidiană. În anumite cazuri în care operația este contraindicată din cauza riscului anestezic crescut, puncția aspirativă a hidrocelului se poate face sub anestezie locală.

Durata operației depinde de complexitatea cazului și variază în general între 30 min și 1 oră.

În cazul pacienților pediatrici, echipei operatorii se alătură un chirurg pediatru cu experiență în chirurgia pediatrică urologică.

Programarea pentru operație se face în urma consultației și în general cu câteva săptămâni înainte de aceasta.

Pregătirea pentru operație

Pacientul trebuie să fie sănătos la momentul operației pentru ca intervenția să fie realizată în condiții optime de siguranță. Astfel, infecțiile de tract respirator (rinite, faringite, laringite, traheite, bronșite, bronșiolite, pneumonii etc), infecțiile urinare sau orice altă infecție vor trebui tratate înainte de intervenție.

Afecțiunile cronice vor fi evaluate în mod special și se va decide împreună cu medicul pediatru (pentru copii), respectiv medicul internist (pentru adulți) și medicul anestezist momentul optim al operației.

Cu 1-2 zile înainte de operație, pacientul va fi evaluat de medicul pediatru, respectiv medicul internist și i se vor efectua analize uzuale de sânge și urină.

Este recomandat ca urocultura să fie efectuată cu 4-5 zile înainte de intervenție în cazul în care pacientul nu a mai avut niciodată infecție urinară, sau cu 7-10 zile înainte de intervenție în cazul în care a mai avut infecție urinară, pentru a se putea trata din timp.

Îngrijirea după operație

La sfârșitul operației pacientul va fi dus în salon, unde va petrece câteva ore sub supraveghere medicală. Copiii vor fi însoțiți de unul din părinți sau de un tutore legal.

Externarea din spital se va face în ziua operației de către echipa noastră și vă vor fi explicate toate detaliile operației și îngrijirii postoperatorii.

Recuperarea după operație durează în medie o săptămână, timp în care este important ca pacientul să fie sub supravegherea echipei noastre medicale pentru a putea observa și rezolva posibilele complicații.

Controalele postoperatorii se vor face zilnic sau la fiecare 2-3 zile în funcție de caz.